Oriunde priviți în lumea ”civilizată” vedeți aceeași dogmă în care poporul deține pasămite puterea conform conceptului democrației constituționale.

Toți se revendică de la Atena lui Pericle și cred cu tărie în legenda conform căreia în acea vreme poporul era stăpân pe soarta sa.

Dintre toate miturile vândute prostimii de-a lungul vremii acesta este cel mai rezistent deoarece dă celor mulți, slabi și ignoranți iluzia puterii pe care în realitate nu au avut-o, nu o au și, dacă se comportă ca până acum, nu o vor avea niciodată.

Iată care era realitatea ”democrației” ateniene în perioada mult glorificată a anilor 508 – 338 î.H. așa cum este ea zugrăvită de Victor Ehrenberg în cartea ”The Greek State” publicată la Londra în 1969:

Din totalul de 215.000-300.000 de locuitori ai Atenei între 80.000-100.000 erau sclavi, între 25.000-40.000 erau ”metoikoi” (străini rezidenți), 80.000-110.000 erau cetățeni și familiile lor iar dintre acești cetățeni doar 30.000-45.000 erau bărbați adulți.

Conform legilor ateniene doar acești 30.000-45.000 de bărbați adulți aveau drept de vot și doar dacă aveau serviciul militar satisfăcut.

Mai știm că în agora de pe dealul numit Pnyx pe care se desfășurau adunările populare puteau încăpea maximum 5.000 de suflete.

De aici rezultă prima concluzie și anume că în medie doar vreo 10-15% din populație avea drept de vot iar dintre cei care puteau vota doar vreo 20% chiar votau.

Cu alte cuvinte din media de 250.000 de cetățeni doar maxim 2-3% chiar votau și deci decideau soarta celorlalți 98% din populație.

Sclavii, femeile și rezidenții străini care formau covârșitoarea majoritate nu aveau nici un drept electoral.

Mai mult decât atât, tot la greci găsim originea cuvântului ARISTOCRAȚIE adică ”puterea celor mai buni”.

Așadar, antichitatea ateniană nu era condusă de popor ci de o elită puțin numeroasă dar bogată, educată și capabilă să ia decizii.

Acest tablou seamănă izbitor cu realitatea vieții politice din țările vestice printre care și România.

Da, așa este, și astăzi ca și atunci lumea este condusă de elite, de cei care știu cum să creeze capital, cum să-l păstreze și cum să convingă prostimea să muncească pe bani puțini dar să creadă că este puternică politic.

Dacă întotdeauna doar cei educați, bogați și capabili să ia decizii pentru ei au condus lumea atunci cred că mesajul pe care trebuie să-l bage la cap toți cei care vor puterea este următorul:

Înainte să fiți puternici trebuie să puneți osul la muncă pentru a deveni independenți financiar, învățați multă carte și înțelegeți ce este puterea, care-i sunt sursele, pârghiile prin care aceasta se exercită și caracterul său.

Fără astea veți fi mereu doar frunze-n vânt în căutarea unor persoane mesianice care să vă scoată din propria mediocritate.

Nu uitați că acești lideri sunt de obicei educați, știu să facă bani și înțeleg ce este puterea. De aia mesianicii din spațiul public nu vor ține cu voi ci cu aceeași elită eternă.

Elitele ateniene sunt astăzi parlamentele ”democratic” alese. Bogații planetei fac ce făceau atenienii, fac bani și legi care să le permită să păstreze banii pe care-i au.

Voi când vă apucați de treabă?