Extras din seria de articole politice intitulate “Icoane Vechi și Icoane Nouă”

“Trebuie să admitem că în anii din trecut vor fi existat abuzuri şi neajunsuri îndestule în ţara noastră, pentru că neajunsurile se ţin de natura lumii acesteia, încât oricând ne putem ruga, ca bătrânii, ca să nu dea Dumnezeu omului atâta necaz cât poate duce.

In epoca aceea în care s-a născut regulamentul, s-au ivit cele dintâi idei liberale, şi, ca totdeauna, relele de atunci au fost atribuite claselor stăpânitoare.

Dacă mergea lumea rău, boerii erau de vină. Căci lipseau garanţiile, lipsea suveranitatea poporului, lipsea controlul, abuzurile erau la culme, toţi furau şi liberalii ziceau: Daţi-ne nouă ţara pe mână şi veţi vedea ce-om face dintr-însa, cerul pe pământ, nu altceva!

Ca şi acum ei făgăduiau marea cu sarea, ca şi acum cauza tuturor relelor era că clasele privilegiate domneau, că dispuneau fără control de avuţiile ţării, că jupuiau lumea şi-şi făceau de cap.

Bun. S-au dus privilegiile. Astăzi naţiunea controlează tot ce se face; nu mai există abuzuri, nici hoţii, suntem stăpâniţi de legi absolut drepte cari ne garantează toate libertăţile ce sunt cu putinţă.

Să facem deci inventarul averilor noastre.

Am în avere: camere, consilii comunale şi judeţene, primari, notari, avocați, profesori de universitate, academii, etc, etc, toate plătite cu bani mulți.

Avem la datorii: o jumătate de miliard de franci datorie publică, o scădere regulată atât a muncitorilor agricoli cât şi a breslaşilor, o despoiere mai neîndurată a ţăranului, ba sărăcirea claselor de sus, produsă prin sărăcirea generală, iar negoţul şi meseriile sunt în mâini străine.

Am admis legiuiri străine? Ei bine nu le-am admis pentru român, cu trebuinţele căruia nu se potriveau, ci pentru elemente economice cu care se potriveau, şi care ştiu a se folosi de dânsele.

Am creat o atmosferă publică pentru plante exotice, de care planta autohtonă moare.

Căci azi avem cele mai înaintate instituţii liberale. Control, suveranitatea poporului, codice franţuzeşti, consilii judeţene şi comunale.

Stăm mai bine pentru aceasta? Nu, de zece ori mai rău, căci instituţiile nouă nu se potriveau cu starea noastră de cultură, cu suma puterilor muncitoare de care dispunem, cu calitatea muncii noastre, încât trebuie să le sleim pe acestea, pentru a întreţine aparatul costisitor şi netrebnic al statului modern”.

“Introducând legile cele mai perfecte si mai frumoase într- o țară cu care nu se potrivesc, duci societatea de râpă, oricât de curat ți-ar fi cugetul și de bună inima.

Și de ce asta?

E șoseaua rea, încât ți se frânge caru-n drum? Libertate, egalitate și fraternitate și toate vor merge bine.

Se înmulțesc datoriile publice? Libertate, egalitate și fraternitate dă oamenilor, și s-or plăti.

De e școala rea, de nu știu profesorii carte, de sărăcește țăranul, de breslele dau înapoi, de nu se face grâu, de dă boala-n vite?… Libertate, egalitate și fraternitate, și toate or merge bine ca prin minune.

Am arătat, într-un rând, că aceste prafuri și alifii ale liberalilor le-am luat de ni-i acru sufletul de ele și tot rău.

Or fi bune ele buruienile acestea pentru ceva, dar se vede că nu pentru ceea ce ne lipsește tocmai nouă.

Totul ne vine-n țară de la acest tineret care s-au fost dus să învețe într-o altă țară bolnavă în privirea vieții sociale:

Clasele superioare putred de bogate au ajuns acolo la o rafinare de plăceri nemaipomenită în alte colțuri ale pământului, producerile sănătoase în literatură și artă făcuse loc picanteriilor de tot soiul, în sfârșit orișice era mai căutat decât apa limpede și răcoritoare de izvor.

Apă cu parfum, apă cu zahăr, apăcu migdale, apă cu otravă, tot ce poftești, numai apă de izvor nu.

Acolo, în loc să-nvețe lucruri folositoare, adică cum se ară și se samănă mai cu spor, cum faci pe copii să priceapă mai bine cartea, cum se lecuiește o durere de stomah, cum se țese pânza și se toarce inul, cum se fac talpe trainice la cizme și alte lucruri folositoare de acest soi, s-au pus aproape toți pe politică, să afle adică și să descopere cum se fericesc neamurile și cum se pun la cale țările, adică au adunat multă învățătură din „Figaro”, „Petite République Francaise” și cu capul gol și punga la fel, s-au întors rânduri-rânduri în țară, ca să ne puie la cale.

Această tinerime veselă și ușoară trăiește în România și se trezeste în Franța, trăiește într-o țară săracă și au deprins cu toate acestea obiceiurile bogatei clase de mijloc din Franța. are trebuințe de milionar și bani mai puțini decât cinstita breaslă a ciobotarilor din acele țări.

Acest tineret, ce se caracterizează prin o rară lipsă de pietate față cu nestrămutata vrednicie a lucrurilor strămoșești, vorbind o păsărească coruptă în locul frumoasei limbi a strămoșilor, măsurând oamenii și împrejurările cu capul lor strâmt și dezaprobând tot ce nu încape în cele 75 dramuri de creier cu care i-a-nzestrat răutăcioasa natură, acest tineret, zic, a deprins ariile teatrelor de mahala din Paris și, înarmat cu această vastă știință, vine la noi cu pretenția de a trece de-a doua zi între deputați, miniștri, profesori de universitate, membri la Societatea Academică, și cum se mai cheamă acele mii de forme goale cu care se-mbracă bulgărimea de la marginele Dunării!”

___________________________________________

Ce învățături luăm cu noi din acest forum de luptă pentru neamul românesc?

  1. Astăzi trăim doar o altă bătălie din războiul pentru apărarea neamului românesc.
  2. Dușmanii bat cu buzduganul în poarta noastră de secole și nu vor pleca de bunăvoie.
  3. Doar educându-ne putem ieși victorioși din acest război.

Soluția suntem tot noi, românii iubitori de neam iar calea renașterii o prezint în cartea mea, Îndreptarul Renașterii Neamului Românesc pe care o puteți citi gratuit aici:

CREZUL MEU

Mă leg să pun dăinuirea neamului meu românesc mai presus de orice dorințe și interese personale.

Recunoscând că stăpânirea străinilor ne aduce pieirea sufletească și națională mă leg să lupt pentru renașterea, suveranitatea și prosperitatea neamului meu românesc.

Când îmi va fi cel mai greu mă leg să iau voință și încredere din tăria jertfei sfinte a eroilor neamului.

Și nu voi renunța!
Și nu mă voi îndoi!
Și voi izbândi!

România Românilor, Numai a Românilor și a Tuturor Românilor!